Aveti mai sus o mostra de jurnalism marca antena3.ro. Lituanianul se numeste la inceputul textului Keyds, pentru ca mai apoi sa devina Keyd, iar la final sa fie botezat drept Keys. Cea mai tare faza e insa urmatoarea: numele de familie al “justitiarului singuratic” e de fapt Kedys.
Asta demonstreaza irefutabil ca niponii au un simt al umorului care implica umilinta si suferinta celor din jur. Imi amintesc ca, la un moment dat, Tomo imi povestea ca directorii companiilor japoneze obisnuiesc adeseori sa-i faca pe angajatii-boboci sa se scalambaie si sa se maimutareasca, spre satisfactia personala.
La Realitatea, Oprescu isi evalueaza encomiastic activitatea la Primaria Capitalei in felul urmator: ce-am facut, ce n-am facut, important este ca au incetat jafurile din institutie. Intr-adevar, societatea romaneasca este tarata copios de rapt, insa astept de la un candidat la presedintie ca macar sa promita ca va face tot posibilul pentru a sari peste faza de performata inteleasa ca lipsa neajunsurilor, in procesul de aducere a Romaniei pe un fagas al normalitatii.
Fanii lui Valetin Stan pot sta linistiti: nu s-a mutat peste Ocean. Este vorba de Bruce Bueno de Mesquita, versiunea americana a omului-laptop. Asemanarile sunt insa izbitoare: ca si interlocutorul lui Gadea, Mesquito este profesor universitar si chibiteaza pe marginea politicii inarmat cu un notebook. Americanul foloseste calcule matematice pentru a prevesti ce se va intampla pe scena politicii globale. Potrivit CIA, are dreptate in 90% dintre cazuri. In ceea ce priveste viitorul apropiat, Mesquito a prezis ca Iranul nu va construi o bomba nucleara si ca summitul privind schimbarile climatice care va avea loc in Copenhaga in luna decembrie va fi un esec. Detalii, aici.
“Eminescu este inca insuficient cunoscut sub aspect biografic, subevaluat sub aspect intelectual si, ca <poet national>, prea ingust inteles”, astea sunt premizele de la care a plecat cercetatoarea Ilina Gregori in cartea Stim noi cine a fost Eminescu? (premiul USR 2008 pentru Critica literara/ Eseu/ Istorie literara), unde a incercat sa reconstituie experienta berlineza a poetului, desfasurata intre anii 1872 si 1874. Este vorba despre o perioada saraca in informatii si neglijata de biografii lui Eminescu, astfel ca Ilina Gregori s-a folosit in demersul sau de doua abordari critice ingenioase: una parabiografica, iar cealalta onirobiografica. Prima se refera la incercarea de a stabil in ce mod a fost influentat Eminescu de ambianta social-politica si culturala, iar a doua la tentativa de a identifica ”sentimentele, reflectiile, reveriile, viziunile” pe care aceasta ambianta le-a declansat in studentul berlinez. Rezultatul este o lecura fascinanta, care porneste de la onirologia lui Schopenhauer, poposeste pe taramul egiptologiei si ajunge la dedesubturile conflictului poetului cu Carol I.